În urmă cu vreo doi- trei ani, mi-au atras atenția două fotografii de la Cabana Dochia, din Ceahlău. Erau semnate de Toma Bonciu, despre fotografia căruia am aflat apoi destul de multe lucruri de pe internet( fotografii de peisaj și concept, articole, sugestii, recomandări, sfaturi despre fotografie). Cum de obicei nu ascult părerile păreriștilor, ci mă lămuresc singură cu ochii și cu urechile mele, m-am înscris la workshop-ul din Ceahlău și nu am nici un regret. Omul din spatele aparatului sfințește locul și/ sau fotografia. Să spun că o fost fain de tot, e puțin spus!!! Toma îmbină foarte bine explicațiile teoretice cu exemplele practice și cu umorul. E un om ca toți oamenii, cu bune și cu mai puțin bune.
Toma nu te învață ABC-ul fotografiei, ci te îndeamnă să simți locul, cadrul, să încerci, să experimentezi, să te joci, să fii tu cel care fotografiază, cu mintea și cu inima, acolo în peisaj. Cine vine cu așteptarea că va învăța să facă fotografii ca Toma Bonciu se înșeală. Nu aparatul în sine face fotografia, ci Omul sau omul. Toma e un organizator atent, grijuliu; uneori e pus pe șotii, scoate tot felul de dume iar apoi se pierde în tăcere, în spatele obiectivului, în peisaj.
Deși am urcat Ceahlăul de zeci de ori, de data asta l-am privit și l-am simțit altfel. Nu știu dacă am făcut cele mai grozave fotografii, dar m-am întors acasă mai bogată pentru că am cunoscut oameni deosebiți. Și ca să fiu în asentimentul lor: zilele de workshop au fost o curată ”barosăneală” cu hlizeală și chicoteală ”adecvată”!!!
Mulțumesc, Toma! Mulțumesc, Carmen, Cosmin, Emil, Liviu, Vasilică!
