MIHAELA BURLACU: Rarău, pe triunghi roșu, prin codrii seculari ai Slătioarei( 23- 24 ianuarie 2016)

marți, 1 martie 2016

Rarău, pe triunghi roșu, prin codrii seculari ai Slătioarei( 23- 24 ianuarie 2016)

Traseu urcare și coborâre

Marcaj: triunghi roșu

Satul Slătioara- Poiana Todirescu- Muntele Todirescu- Popii Rarăului- Șaua Ciobanilor- Stația Meteo

Ingrediente și mod de preparare o tură de week-end:

Se ia una bucată hartă cu muntele pohtit pentru două zile de week-end, departe de dezmățul civilizației, se discută cu prietenii care împărtășesc același dor de Ducă(- Vodă) pe munte și care au (totuși) liber( de la sistem și de la alte obligații), se stabilesc traseele și timpii de urcare și coborâre, se amestecă de zor cu nerăbdare, dor de zăpadă și de ger în timp ce bocancii, rucsacul, tălpile și sufletul dau în clocot. Ca să nu dea pe-afară, se fierbe la foc mic, în suc propriu, până în dimineața plecării, apoi se dau bice cailor putere până la destinație, adică până la locul de intrare în traseu, când compoziția se scoate la rece. Se pun la îndemână și se folosesc treptat sandwich-urile, termosul cu ceai și diverse chestii de ronțăială pentru traseu, ochelarii, mănușile, bețele de trekking, aparatul foto. Se condimentează puțin câte puțin cu bancuri, povești, cântări, rime, hlizeli, planuri pentru alți munți, se frământă aluatul vreo 5 km prin pădure și prin poiană cu zăpadă neumblată, până la ieșirea în creastă. În continuare, se frământă bine, dar bine de tot, zăpada până la genunchi, necălcată, se scaldă totul, în stil scoțian, în lumină de apus galben-oranj și ger de – 15⁰ până îngheață fața și degetele pe aparat. La lăsatul serii, compoziția se bagă în căldura cabanei, se descântă cu ciorbă caldă, ceai, vin fiert, slană, șunci, păstrămuri cu ceapă și/ sau usturoi după gustul fiecăruia, se lasă la dospit în acorduri de Pink Floyd, Bob Dylan, The Rolling Stones la chitară. Chiar și așa dospit, aluatul rezistă și la pozăreală nocturnă, spre miez de noapte cu ger, stele și lună plină, galbenă ca o mămăligă. Se recomandă contemplarea munților din jur, într-o liniște și într- o lumină rupte din alte lumi. După ce acumulatorii aparatului mor și după ce sufletul și mintea se clătesc, se limpezesc și se conectează cu energiile muntelui și ale universului, somnul apare instant, brusc și subit. Aluatul e aproape gata; se lasă la odihnit până spre dimineață, când se scoate din nou la rece, se bate iute cu vânt tăios în lumină de răsărit timp de aproape o oră, se stropește cu cafea/ ceai și restul de condimente și, în sfârșit, se pune la rumenit în plin soare cu zăpadă, pe traseul de coborâre.

Singurele E-uri acceptate sunt: energie, entuziasm, euforie, echipament( adecvat turei și anotimpului), echilibristica( pe gardurile întâlnite sau pe stânci), efort, electrizant( cu referire la apusul/ răsăritul înghețat), elegie( când te apucă jalea că tura se termină și te întorci acasă), elfi( ființe mitologice scandinave care își fac apariția chiar și în munții noștri, după vinul fiert amestecat cu slana și usturoi). Maioneza se taie, pardon, rețeta/ tura NU are succes în condiții de fițe, fumuri( de fotografi și/ sau alți experți) întrucât Muntele și Ducă( Vodă) nu sunt compatibili cu orgoliile, fandoselile și ifosele.