Traseul cu bandă galbenă spre Cabana Giumalau, cu urcare din Rusca mi-a rămas la suflet. Nu e un
traseu lung, doar 8-9 km pe care ii dai gata in 3 ore si un pic. Privelistile
spre Valea și spre Muntii Bistritei, spre Calimani si Suhard sunt rupte din povesti
mai ales acum, primavara, când ploile de mai dau verdelui nuanțe nebune. Cu
toate astea, traseul ăsta e dureros. De ce? Pentru ca anumite zone arată de ca și
cum pe-aici și-a făcut loc prima linie a frontului… Trunchiuri puse la pamant, copaci
smulși din rădăcini pentru ca totul să semene a ”dezastru natural”, pădure
hăcuită… Multe doborâturi si portiuni defrisate care nu sunt la vedere de pe
șosele…. E razboiul pe care unii oameni l-au declarat padurilor. Hm, de fapt unii
oameni si-au declarat razboi lor insisi pentru ca nu mai vor oxigen, nu mai vor
aer, nu mai vor păduri, izvoare, liniste si nici pace, nu mai vor VIAȚĂ. Cu
toate astea, peste tot câmpul de luptă, ploile primăverii aduc viață. Dramele
pădurii nu anulează cu nimic frumusețea naturii. Natura își va găsi întotdeauna
chipuri noi de a renaște, de a se transforma și de a merge mai departe, în timp
ce aceia care i-au declarat război mor pe dinăuntru puțin câte puțin… Natura ne
dă lecții dar unii nu mai au timp ori sunt prea surzi și prea orbi să le mai cuprindă
înțelesurile…
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu