TOUR DU MONT BLANC( ZIUA 6)

Ziua 6- Vineri, 29.07.2016

Camping Tronchey- Val Ferret- Rifugio Elena( 2061 m)- Grand Col Ferret( 2537 m- granita Italia/ Elvetia)- Rifuge De La Peule( 2100 m)-  Ferret( 1705 m)- Orsières- Champex Lac( Camping Les Rocailles)

Dimineață senină. Imaginea clară a Mont Blancului înzăpezit îmi dă aripi, chiar dacă mi-ar fi plăcut ca imaginea asta să o am în fața ochilor de la Rifugio Walter Bonatti.

Bună dimineațaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!

La cum a inceput ziua, se pare că Elveția ne va intâmpina cu soare. Din apropierea campingului Tronchey, luăm autobuzul până spre capătul Văii Val Ferret iar de la capatul drumului asfaltat, din zona Cabanei Val Ferret incepem urcușul spre Rifugio Elena si spre Grand Col Ferret( 2537 m), șaua in care ne vom lua rămas bun de la partea italiană a TMB pentru a descoperi partea elvețiană.

Până in Grad Col Ferret, lăsăm în urmă crestele Grande Jorasses, în timp ce in fața noastra și in partea stângă se inalță Vârful Aiguille de Triolet( 3870 m) și Mont Dolent( 3823 m) deasupra ghețarilor Glacier de Triolet si Glacier de Pré de Bar. Deși soarele arde fără milă, am spor la urcare pentru că, in sfârsit, sunt in simbioză cu greutatea rucsacului si am reusit sa-mi gasesc un ritm cu care e de acord și glezna mea. Simt atâta bucurie si in acelasi timp nu-mi arde deloc de vorbărie pentru ca am nevoie de un timp doar al meu ca sa pot „digera” toată avalanșa asta de priveliști și de emoții din care fac parte de cateva zile bune. E atâta frumusețe si măreție pe verticale incât cuvintele și artisticăriile în poze nu-și au sensul. A câta oară spun asta?

După o pauză de rehidratare de vreo 20 de minute la Rifugio Elena, o luam din loc spre Grand Col Ferret, urcând în serpentine.

Mont Gruetta( 3684 m) 

Rifugio Elena

Vârful Aiguille de Triolet( 3870 m), Glacier de Pré de Bar și
Mont Dolent( 3823 m)( de la stânga la dreapta)

Albastrul cerului completează perfect albul ghețarilor, griul abrupturilor și pajiștile cu flori de toate culorile. Doamne, ce rai! Uneori, pe munte, ajung în locuri din care n-aș vrea să mai cobor pentru nimic în lume.

Nu mai simt greutatea rucsacului și nici toanele gleznei. Și nici să cânte Gilmour nu mai vreau. Aș rămâne aici să am priveliștea asta în fața ochilor o veșnicie. Muntele ăsta mă bagă în toate ispitele și răscolește suficient de multe prin cotloanele mele. Miha, gata!!! Gata cu visarea, mai avem doi pași și suntem în Grand Col Ferret( 2537 m), cu un picior în Italia și cu unul în Elveția.

După un val de culmi, se văd la orizont, spre est, Vârful Matterhorn și Monte Rosa din Alpii elvețieni. Nu i-am pozat. Doar i-am privit și i-am adulmecat. Atât. Plecăm mai departe. De-acum, doar coborâre spre Rifuge De La Peule( 2100 m).... Cobor în viteză. Deocamdată, partea elvețiană a Alpilor parcă nu mă impresionează prea tare. Abrupturile elvețiene sunt verzi precum Făgărașii dar lipsesc deocamdată ghețarii din zona pe care o străbatem iar de câteva zile mă obișnuisem și cu prezența acestora. Versanții sudici ai Mont Blancului mi-au plăcut și datorită ghețarilor. Sunt curioasă cum va fi pe partea nordică, dar până acolo mai e cale lungă.

Rifuge De La Peule( 2100 m)

După aproape o oră, ajungem la Rifuge De La Peule( 2100 m) și când să dăm năvală la sucul de portocale și la bere, avem o surpriză plăcută. Una din cabaniere e româncă. E atât de încântată de întâlnirea cu noi încât ne pregătește gospodărește un pachet cu un pepene galben, brânză elvețiană și o sticlă cu vin roșu. Nu mai știu ce și cât și care din băieți a cărat câte ceva din darul primit, mulțumim băieți!!! Eram preocupată cu juma’ de litru de suc de mere. La Rifuge De La Peule nu am găsit suc de portocale, ci suc de mere în pahare... cât halbele de mari, așa că rehidratarea și răcoreala noastră a fost insistent de consistentă. Bine că nu mai avem mult de coborât până în localitatea Ferret( 1705 m) de unde...ghiciți ce urmează?!!! O stație de autobuz!!! Într-o oră ajungem la marginea localității Ferret și în câteva minute apare autobuzul care ne va duce prin Orsières spre Champex Lac. Am ales varianta cu autobuzul pentru că poteca TMB din Ferret spre Champex Lac merge oarecum paralel cu șoseaua, așa că vom scuti vreo 28 km, cred, de mers pe jos.

În seara asta vom campa în Champex Lac( 1498 m), un orășel elvețian cochet și liniștit.

Pe la 19,00, punem corturile în Campingul Les Rocailles și ne tratăm, până una alta, cu bunătățile primite de la cabaniera de la Rifuge De La Peule, să-i dea Domnu’ sănătate!!  Când oboseala se combină cu foamea de lup, nu mai contează amestecul de brânză elvețiană cu pepene galben, cu vin și cu altele de prin rucsac. Bucurie să fie, o plimbărică de seară prin stațiune și apoi... somn pentru că, mâine, prin Fenêtre D’Arpette( 2665 m) ne merg fulgii!!! Am spus Fenêtre D’Arpette???? Mâine e ziua cea mare: eu și Fenêtre D’Arpette față în față!!! Am fugit să-mi tratez glezna!