TOUR DU MONT BLANC( ZIUA 11)

Ziua 11- Miercuri, 03.08.2016   Față în față

Chamonix- Aiguille du Midi( 3842 m)

Ultima zi de tur dar și cea mai emoționantă. Astăzi batem la porțile împărăției Marelui Alb... Dimineața e promițătoare. E senin iar soarele ne dă undă verde să urcăm la 3842 m, cu nădejdea că giganții se vor lăsa văzuți. 

Chiar dacă există traseu marcat, până pe Aiguille du Midi vom lua telecabina. Traseul spre Vf. Aiguille du Midi nu e inclus în TMB, dar nu putem pleca acasă fără să ne înfățișăm în fața celui căruia i-am tot dat târcoale atâtea zile J))). Trasee care se desprind din Tour du Mont Blanc sunt cu zecile, așa că rămâne loc și pentru alte circuite și alte vacanțe.

De-a lungul turului, l-am văzut atât cât ne-a permis el, de pe Vârful Tête Nord de Fours( 2756 m), din Col de la Seigne( 2516 m), din Mont de la Saxe în drum spre Rifugio Walter Bonatti, apoi de pe Valea Val Ferret. Acum, suntem față în față, noi la 3842 m, el la 4810 m.

Mont Blanc du Tacul( 4248 m), Mont Maudit( 4465 m) și
M O N T B L A N C ( 4810 m)( de la stânga la dreapta)

Mont Blancul se proiectează in toată splendoarea pe cerul albastru. E cu totul altă lume, altă planetă. Lumea de acolo nu încape în fotografii, nu încape în cuvinte, în superlative, nu poate fi povestită pentru că e nepământeană... Nu pot descrie ceea ce e nepământean. Lumea de acolo se simte, se trăiește, se respiră...în tăcere deplină. Imaginea nepământeană a Mont Blancului, a vârfurilor din jur, a ghețarilor și a crevaselor imi dă peste cap toate reperele și toate socotelile legate de tot ce înseamnă munte, viață, planuri... În cerul Mont Blancului, totul capătă alte înțelesuri... Restul în lumea asta...e vânare de vânt... iar noi suntem atât de mici; atât de mici, cât niște puncte in mișcare, precum alpiniștii care au avut bucuria de a atinge Mont Blancul în zorii zilei iar acum se întorc, în grupuri de 4- 5 legați în coardă. Mă uit cu emoții la fericiții care înaintează printre crevase, pe ghețarul de la picioarele Vârfului Aiguille du Midi apoi imi ridic ochii catre Mont Blanc, Mont Maudit si Mont Blanc du Tacul, spre ”ruta celor 3 M”. Exista peste o sută de rute pentru a urca pe Mont Blanc, de pe versantul nordic( francez) și de pe versantul sudic( italian), cu diferite grade de dificultate. ”Ruta celor 3 M” e considerată una dificilă dar privită de pe Aiguille du Midi...e de vis!!! Am tot citit informații și înainte de a face TMB dar și după. Prima ascensiune a Vârfului Mont Blanc a fost făcută pe 8 august 1786 de către Jacques Balmat și Michel Paccard, alpiniști amatori. Prima femeie care a atins vârful a fost Marie Paradis în anul 1808. Hmm, sună frumos, Paradis pe Mont Blanc!!! Pe 2 octombrie 1877, geologul Radu Porumbaru a fost primul român care a pus piciorul pe Mont Blanc.  

Desi pe terasele și scările amenajate pe Vf. Aiguille du Midi mișună zeci de turiști care mai de care mai entuziasmati și e o forfotă continuă, nu am timp nici să-i văd, nici să-i aud. Nu sunt captată decât de frumusețea mută a înălțimilor înzăpezite pentru veșnicie și de zborul lin al vulturilor care planează cu grație în aerul rarefiat, printre abrupturi. Frumusețea muntelui rămâne pentru totdeauna aceeași și în plin soare dar și în fața zăpezilor și a înghețului sau a viscolelor...

Dent du Geant( 4013 m) și Glacier du Geant

Glacier des Periades

Mont Blanc du Tacul( 4248 m)

Când inima rămâne acolo sus, nimic nu mai e cum a fost... iar revenirea acasă.... mda, ce pot să mai spun??? Revenirea acasă doare pe la toate încheieturile sufletului și fizicului când vezi Mont Blancul în tramvai, la colțul străzii, prin casă, în Piața Unirii și oriunde prin cartier, îți bântuie mintea, ideile, somnul, când pozele palide nu-ți alină cu nici un chip dorul chiar dacă trec zile, săptămâni, luni și îți pui întrebări de genul ”Ce caut eu în viața mea???”...

Mont Blanc, tu es très chic!

Dragi colegi de trupă, știu foarte bine că v-am dat emoții în a treia seară de tur iar în a patra zi, unii poate chiar vă gândeați că ar fi bine să renunț dar voi chiar nu v-ați prins că inițialele TMB- Turul Mont Blancului sunt și ale mele: Turul Mihaelei Burlacu??? Așa că Turul Mont Blancului era scris în stele și îmi era destinat încă de la facerea munților!!!! Ta-daaaa!!!!! :))))))

În loc de concluzii:

Traseele de creastă din Piatra Craiului, Retezat, Făgărași, Rodnei etc. bat detașat poteca-bulevard a Turului Mont Blancului care pare parfum...dar doar pare!!! Traseul acestui tur nu e un traseu de creastă, desi punctele sale cele mai inalte sunt Vf. Tête Nord de Fours( 2756 m) si  Fenêtre D’Arpette( 2665 m). Frumusetea si dificultatea Turului Mont Blancului vin din distanțele destinate fiecărei etape și din diferențele mari de nivel. De peisaje nici nu mai vorbesc!

Turul Mont Blancului e o experiență care merită trăită de orice montaniard, indiferent de cum il abordati, indiferent pe la ce cabane vă hotărâți să treceți sau ce rute alegeți( cu sau fără cort, cu linia de start din Franța, Italia sau Elveția). Cei 150- 170 km sunt mai mult decât un circuit montan, sunt mai mult decât o aventură și o calătorie a unor ”nebuni” cu rucsacul și cu cortul în spate, sunt mai mult decât o întâlnire cu oameni deosebiti, locuri speciale și situații noi; sunt o călătorie către sine care scoate la suprafață resursele interioare  la modul cel mai intens și frumos posibil, care testează limitele fizice și psihice în ascensiuni și coborâri care, cumulate, se apropie de 10000 m. Turul Mont Blancului e o avalanșă de momente speciale, unice în relația fiecăruia/ fiecăreia cu MUNTELE și cu propria ființă.

În acest tur am avut foarte, foarte multe momente în care nu am mai simțit nevoia să fotografiez ci doar să mă bucur și să savurez din plin tot ceea ce avea de oferit MUNTELE; în 11 zile de tur, am făcut mai puține cadre decât de obicei, în turele de munte, și nu regret asta nici o clipă. M-am întors mai săracă în fotografii dar cu mult mai bogată din alte puncte de vedere.

Dacă unii din cei care ați citit asta considerați că exagerez sau că bat câmpii(le), vă doresc din toată inima să experimentați Turul Mont Blancului, apoi schimbăm impresii... tot pe munte, da?! Asa că, Tour du Mont Blanc fericit! Iar celor care vor să urce pe Mont Blanc le doresc vreme liniștită, poteci înghețate și crevase închise!   

Premiile TMB- editia iulie- august 2016 ;)

Inițiativă, organizare și negocieri- Mihaela C.

Tătici cu răbdare de fier- Ovidiu C., Adrian, Radu

Cele mai munțomane mămici- Anca, Mihaela C, Andreea

Cei mai tari șoferi- Titi( care pe teritoriul Franței a devenit, fără voia lui, Le Titi :) , după ideea lui Ovidiu I.) și Radu

Cele mai faine fotografii din TMB- Lucia, Adrian, Titi, Mihaela C, Anca, Ovidiu C.

Cel mai tare poliglot- Thomas

Cea mai tare gloată de copii/ adolescenți munțomani: Daniel( 5 ani), Teofana( 13 ani), Adela( 9 ani) și Matei( 15 ani)

Cel mai tânăr membru din echipă care a dus TMB la bun sfârșit: Adeluțaaaa( 9 ani)

Premiul ”Rock-ăială dimineață, la prânz și seara, la felul I, felul al II-lea, desert și desert la desert”: Titi, Radu, Matei

Cei mai matinali consumatori și descântători de cafea în jurul unui Husky- Gil și Titi

Premiul ”Urc încet, da’ tot ajung!!!”- Gil

Cei mai rezistenți la frig: Mihaela și Edy

Cei mai buni co-piloți și vorbitori prin stație- Anca și Ovidiu I.

Premiul ”Urcare- stil ”picătura chinezească”, să se oftice nemțoaicele!!!”- Ovidiu I.

Premiul „La ce oră campăm la 05,00?”- Mihaela Burlacu :) 

Poteci pe placul vostru!!!

Mihaela Burlacu

Ianuarie 2017