Toate vin, toate trec- Ceahlău( 29-30 iunie 2018)

Toate vin, toate trec… 

( fotografii și gânduri din afara Concursului de alergare montană ”Bate Toaca”)

Now, every time I witness a strong person, I want to know:

What dark did you conquer in your story? Mountains do not rise without earthquakes.

( Katherine MacKenett)

  Muntele ramane el insusi indiferent de cine il urca si cine il coboara, indiferent de cine-i strabate potecile…

  Ramai tu insuti/ insati, indiferent de cine intra sau cine iese din viata ta… Ramai tu insuti/ insati, indiferent de cei/ cele cu care iti intersectezi drumul si ia ceea ce este bun si frumos din acele intalniri.

  Muntele ramane acelasi indiferent de furtuna care il traverseaza, ba chiar e mai frumos dupa furtuna, mai limpede si in culori mai vii… De fapt, furtuna il imbogateste, ii creeaza albii noi pentru izvoare, ii hraneste si ii fortifica vegetatia… Ai vazut vreodata cum straluceste muntele in toata splendoarea, in lumina galben-oranj a soarelui, dupa o furtuna? Devine un colt de Rai. 

  Fii cu tine indiferent de norii si furtunile care iti tulbura inima si care te ingenuncheaza la un moment dat… E doar o furtuna…Chiar daca e tumultoasa, furioasa si zgomotoasa si o furtuna e trecatoare. Nu e vesnica pentru ca nimeni si nimic nu e vesnic. Toate trec, indiferent cat de inspaimantatoare sau dureroase sunt. Gandeste-te la minunea de om care esti si lasa furtuna sa treaca, nu te pune de-a curmezisul înăbușindu-ți durerea…  Chiar daca te cuprinde, iti apasa si iti rascoleste cotloanele sufletului, nu te lupta cu ea, ci priveste-o in ochi, cu toate simturile activate si citeste mesajul pe care vrea sa ti-l transmita. E despre tine, chiar daca acum doare! Dacă s-a născut în tine durerea, dă-i voie să existe... Are ce să-ți spună! Cu cât o vei nega, cu cât o vei înăbuși, cu atât mai mult și mai insistent te va urmări. Chiar dacă ți-e teamă de ea și de ce are să-ți povestească, durerea nu e un călău. Dacă s-a născut în tine, e a ta. Și-a cerut dreptul la existență aici și acum. Las-o sa fie! Dă-i voie să-ți fie ghid! In gri-ul furtunii, fă un pas în spate si priveste cum in cotloanele tale rascolite, lucrurile se reaseaza si capata o alta lumina si alte intelesuri. Da, o furtuna poate schimba peisajul prin anumite cotloane, dar muntele e la fel maret. Bucure-te de lumina din tine, bucura-te de tine asa cum esti, de cei dragi ai tai si de ceea ce iti place sa faci. Chiar daca o perioada esti un mix de durere, intuneric si lumina, ”intunericul nu distruge lumina, ci o defineste”, cum spunea Brene Brown, după cum nici durerea nu vine ca să te distrugă, să te anihileze, ci ca să te redescoperi si să te reclădești. 

  Bucura-te ca esti viu si simti deopotriva si intunericul si lumina, și durerea, tristetea si bucuria, si furia, frustrarea dar si multumirea, recunostinta, si slabiciunea si puterea, si raceala si caldura. Sunt ale tale si astea te fac uman mai mult decât crezi iar dupa furtuna, viata merge mai departe chiar daca peisajul a capatat alte forme, lumini si sensuri.

  Priveste in tine cand cei din jur tropaie, arunca vorbe grele catre tine, te critica, te judeca, te eticheteaza, te compara cu altii traind cu iluzia ca te cunosc. Alege sa-ti ramai loial(a), atunci cand “prietenii” aleg sa te tradeze si priveste catre cei care te vad si te accepta asa cum esti, cu bune si cu mai putin bune. Nu e nevoie sa fii pe placul tuturor.

  Alege sa-ti ramai loial(a) cand oamenii pe care ii iubesti si îi pretuiesti una iti spun, zâmbind, in faţă şi alta spun faptele lor vizavi de tine cand tu nu esti in preajmă. Iubeste-i si pretuieste-i in continuare chiar daca ei nu primesc darul tau si iubeste-te pe tine pentru cat de bogata e inima ta.

 Ramâi cu incredere pe drumul tau pentru ca e doar al tau. Nu esti dator/ datoare nimanui cu nimic sa explici si sa-ti justifici alegerile sau sa demonstrezi ceva cuiva.

  Nu esti dator/ datoare decat inimii tale! Ascultă-i glasul!

Poteci pe placul inimii tale!
Cu drag, Mihaela