Versuri: Ursul Trubadur
O vară întreagă m-a ținut pădurea
Cu fața in iarbă și cu gândul aiurea,
Iar acum, în toamnă, la plecare
Se tânguie că mă rup din inima ei și o doare...
R: Pădure, pădure nebună,
În fiecare noapte cu lună
Voi rătăci fără țintă agale
Ca o frunză mânată de vânt pe potecile tale...
În fiecare noapte de iarnă,
Umbra mea albă va veni să se-aștearnă
Ca o ursoaică cu puii uciși
La umbra stejarilor prădați de frunziș.
În fiecare dimineață,
Uneori ca o umbră, alteori ca o ceață
Ca o negură sau ca o brumă
Voi veni, voi veni, nu te mai tângui, pădure nebună.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu