TOUR DU MONT BLANC( iulie- august 2016)

Nu am urcat Vârful Mont Blanc, să fie clar și limpede de la bun început...

De bună voie și nesilită de nimeni, m-am învârtit în jurul lui într-un circuit de 150- 170 km, pe la altitudini diferite( între 1000 m și 2756 m), prin Franța, Italia și Elveția, timp de 11 zile. Păi, se cheamă ca i-am făcut curte, nu-i asa?! Nu am cucerit Mont Blancul, dar el pe mine, da! Definitiv!  

În acest jurnal nu veți găsi informații foarte, foarte detaliate despre traseele abordate pentru că nu sunt ghid montan și nici agenție de turism. Nu veți găsi informații despre roci, vegetație sau despre fauna din Masivul Mont Blanc; nu sunt geolog, nici geograf, nici biolog. Pe-aici nu veti gasi decat impresiile și trăirile mele dintr-o călătorie aparută ca un dar, care s-a dovedit a fi pentru mine mai mult decât o tură la munte, așa că e alegerea fiecăruia/ fiecăreia dacă își pierde sau nu timpul pe această pagină. Povestea mea s-ar putea sa stârneasca zâmbete binevoitoare sau ironice, replici malițioase sau admirative, curiozitate sau... plictiseală până la căscat cu lacrimi și somnolență. Indiferent ce stârneste, e de bine... Înseamnă că sunteți ființe vii și simțitoare, dotate cu reacții naturale, firești. Dacă apar manifestări care vă creează totuși un disconfort căruia nu-i mai faceți față, închideți pagina, dar nu deschideți televizorul. Fugiți pe munte sau oriunde, aiurea, în natură! Dacă aveți răbdare să citiți până la capăt tot ce mi-a debitat mintea și să priviți tot ceea ce mi-a debitat aparatul de fotografiat făcând Turul Mont Blancului și veți găsi ceva informații utile- în cazul în care vă bate vreun gând și vreun chef de TMB- vă felicit!!!

Cu Mont Blancul sau cu Monte Bianco, cum ii spun italienii, nu poate fi decât dragoste la prima vedere, pentru că nu ai cum altfel, nu ai încotro ... Să ți se lipească definitiv de suflet un munte precum Mont Blancul e ”boală” grea, sănătoasă si frumoasa tare! Cum o fi asta cu ”boală sănătoasă” nu e nevoie s-o înțelegeți. Nu vă bateți capu’, e suficient că o înțeleg eu!

In urmă cu aproape un an, am luat ca pe o gluma invitatia Mihaelei C., apoi gluma nu a mai fost glumă și m-am trezit in iulie cu rucsacul si cu bocancii la ușă, pregătiti pentru un munte căruia nu am indrăznit vreodată sa-i fac loc în lista mea. Ideea fixă ”până nu termin de frământat munții din țară, nu urc munții din afara țării” s-a spulberat in cateva zile, cat am avut la dispozitie sa spun „Da!!!” pentru Mont Blanc... Uneori, socotelile noastre nu se potrivesc deloc cu socotelile Altcuiva.  

Pe 20 iulie, Anca, Radu, Adela( 9 ani), Matei( 15 ani), Titi, Georgiana( adică Gil), Ovidiu I. și eu plecam spre Franța unde urma să întregim trupa cu Mihaela C. si Ovidiu C. Întâlnirea din Franța nu avea loc oriunde, ci la Arc-et-Senans, un sătuc de prin Alsacia, unde la Saline Royale d` Arc-et-Senans concerta David Gilmour pe 23 iulie. Nu era suficient că pe 24 iulie puneam piciorul în Masivul Mont Blanc. Cu o seară înainte ne alintam auzul cu chitara lui Gilmour. Mă laud, cred că v-ati prins!!! : )))) Stați, nu închideți calculatorul chiar acum! Vă spun despre Gilmour pentru că muzica lui a avut rolul ei; mi-a cântat în minte tot turul ăsta. David Gilmour și Mont Blanc e o combinație rară si complet năucitoare!!!  

La concert, nu m-au lăsat să intru cu aparatul foto și era mai mult decat evident că mă paște sevrajul dacă Radu nu m-ar fi lăsat să fac poze (măcar) cu telefonul lui. ”Shine On You Crazy Diamond”, ”Marooned”, ”High Hopes”, ”Coming Back To Life”, ”Time”, ”Comfortably Numb”, ”Rattle That Lock” și alte bunătăți Pink Floyd ”povestite” de chitara lui David Gilmour ne-au trimis direct in al noualea cer, cel al Mont Blancului!!! Uh, cum a mai mers!!! Oameni buni, mulțumesc!  

Concertul s- a terminat târziu în noapte, asa ca ne-am odihnit abia spre dimineata de duminica, zi in care trebuia sa intrăm, de fapt, în traseu. 

Ziua 1- Duminica, 24.07.2016

Les Houches( 1007 m)- Col de Tricot( 2120 m)- Refuge de Miage( 1560 m)

Ne-am trezit pe la 09,00 a.m și am gonit vreo 300 km spre Les Houches, localitatea de unde incepeam Turul Mont Blancului în sensul invers acelor de ceasornic. TMB( Turul Mont Blancului) poate fi făcut si in sensul acelor de ceasornic si poate fi inceput din Champex( Elvetia), din Courmayeur( Italia), din Les Contamines( Franta) sau din Les Houches( langa Chamonix, Franta). 

Linia noastră de start a fost în Les Houches, o comună de la poalele Mont Blancului, din sud-estul Franței.

Vârful Aiguille du Midi( 3842 m) văzut din Les Houches

Ne-am intalnit cu Andreea, Adrian si copiii lor, Daniel( 5 ani) si Teofana( 13 ani) si abia pe la ora 13,30- 14,00, ne-am pregatit rucsacii pentru urcare si i-am parcat gospodăreste nu pe umerii noștri ci direct in telecabina spre Bellevue( 1800 m), ca, deh!!!, aveam de recuperat si timp si traseu.

Conform ghidului ”The Tour of Mont Blanc” de Kev Reynolds, prima etapă incepută in Les Houches ar fi trebuit sa se termine in Les Contamines. Mda, vom vedea cum și dacă ne ”contaminăm” cu ceva în prima zi! ;) Eu eram deja contaminată; ardeam de nerabdare sa dau cu ochii de Marele Alb, cum ii spun eu Mont Blancului, in timp ce în playlist-ul din mintea mea nu era decât chitara lui Gilmour si nimic altceva. Știam ca, in cele 10- 11 zile de tur, Marele Alb o sa se lase vazut de pe traseul nostru, din diferite puncte. Știu, știu că Marele Alb e o specie de rechini insa in momentul in care am vazut Mont Blancul de pe autostrada, cand ne apropiam de Les Houches, „Marele Alb” au fost primele cuvinte care mi-au venit in minte... Imaginea gigantului inzăpezit, care se inălța in toata splendoarea lui in lumina amiezei, m-a lăsat fără grai... și da, il pot numi „cel mai rechin” dintre toti munții pe care i-am văzut până acum...

Din punctul Bellevue, am inceput sa înghit cu noduri atunci când am ridicat privirea spre stânga si ochii mi-au rămas pironiti pe Vf. Aiguille de Bionnassay( 4061 m) si pe ghețarul Glacier Bionnassay; parcă cerul dispăruse si priveam intr-un tavan cu muchii, abrupturi, zapada si nori...

Vârful Aiguille de Bionnassay( 4052 m)

Am traversat linia Tramvaiului Mont Blanc, linie care face legatura dintre Saint Gervais-Le Fayet si Nid d’ Aigle( 2380 m), am luat-o pe curbă de nivel, am traversat un pod himalayan peste Torentul Bionnassay, iar de aici am inceput urcarea destul de ușoară spre Col de Tricot( 2120 m). Imaginați-vă o urcare pe o potecă printre tufe de rodhodendron, pe la poalele unor versanți înzăpeziți și cu chitara lui Gilmour mieunând in capul vostru... Rodhodendronul si ultima parte a urcarii in Col de Tricot mi-au amintit de urcarea din Muntii Rodnei, de la Lacul Știol spre Șaua Gărgălău. Asta e de bine, pentru ca mă simt deja ca acasă chiar daca glezna stânga mă sâcâie iar cu namila de rucsac inca n-am intrat in nici o simbioză, vorba lui Ovidiu I.      

Glacier de Bionnassay și Vârful Dôme du Goûter( 4258 m)

 In apropiere de Col de Tricot, ii ajungem din urma pe prietenii Mihaelei C. si trupa se mărește cu: Lucia, Thomas, Mihaela, Edy. Suntem un grup de 14 adulti si 4 copii, cu 3 Mihaele si 2 Ovidiu( sau doi Ovizi- Guvizi :) ).  Se cere să aflati câte mere cară fiecare in rucsac si care este deosebirea dintre muflonii si ibecșii din Mont Blanc!  :)))))))

In Col de Tricot, desi nu zabovim prea mult pentru că norii adunati spre sud ne inchid priveliștea spre Dômes de Miage, am timp sa văd ce e cu glezna; Mihaela C. mă asigură că nu e vorba de vreo mușcătură de căpușă, ci de vreo altă insectă... Chestiunea e că glezna dă semne clare că vrea să se umfle iar la coborarea catre Refuge de Miage simt cuțite în bocanc. Mă hotărăsc să ignor toanele gleznei și să cobor mai cu talent pe poteca în zig- zaguri... 600 m diferenta de nivel, pana la cabana. ”O să-mi treacă, până mâine își revine...”, îmi spuneam, gândindu-mă că poate nu mi-am găsit un ritm pentru turul ăsta.

Ora 18,00, Refuge de Miage( refugedemiage.com). Soare și căldură sufocantă într-o vale glaciară, Glacier de Miage... În scurt timp, dinspre Aiguille de Bionnassay si dinspre Dômes de Miage, plafonul de nori se lasă tot mai jos, înghite valea si începe să plouă mărunt, liniștit; cețurile se plimbă în valuri iar spre înălțimi, vizibilitatea este zero.   

Chalet de Miage

Unii dintre noi intrăm în foișorul cabanei cu gândul la sandwich-urile din rucsac dar cabanierii ne anunță cu un zâmbet ”très beau” că nu putem mânca si nici nu putem sta acolo pentru că urmează cina pentru cei care au rezervare la cabană. De altfel, la aproape toate cabanele sau refugiile, cum le spun ei, apare anunțul ospitalier ”No picnic!”... deci fără păpica de-acasă! Regulile casei, asta e!!! In schimb, suntem lasati sa punem corturile la vreo 200 m de refugiu si sa ne vedem de supa noastra la primus, de ceiuc, paste si alte combinatii de instant-uri.

Ploaia continua toată seara și am timp să mă ocup de gleznă... Ce-o fi apucat-o să se ia de mine așa deodată??? Maine ne asteaptă un traseu mai lung, pentru ca in seara asta nu am ajuns in Les Contamines, asa cum ne ”sfătuia” ghidul lui Reynolds. Diferența față de ceea ce descrie ghidul ”The Tour of Mont Blanc” este ca noi am ales varianta ușor masochistă cu corturile, așa că va fi o tură de 10-11 zile ușor mai wild, din punct de vedere cervical, toracic, lombar, ortopedic, nervos si psiho... Hai, somn, ca de mâine incep treburile serioase la depănat kilometri intregi pe traseu!!!!