vineri, 17 februarie 2017

Octombrie în CEAHLAU- 8-9 octombrie 2016


De multe ori am plecat de-acasă pe vreme haínă. Și acum, ca si in alte ture de toamnă, la munte, stiam că o sa ne plouă, că o să orbecăim prin ceață și prin frig. Știam că sus, la peste 1500 m, iarna a inceput sa-si arate coltii. Mariana, Sorin și eu am vrut sa prindem momentul si locul intalnirii toamnei cu iarna, am vrut sa gasim hotarul urcând din Izvorul Muntelui pe traseul prin Lutu Rosu pe o vreme din aia “să nu dai un câine afară din casă”, vorba bunicilor.
Sâmbătă, 8 octombrie, ne-a plouat mărunt și sâcâitor până pe la 1200- 1300 m, apoi a inceput sa fulguie ușor si am dat de graniță, am gasit locul in care toamna si iarna isi împart teritoriile, in liniște, in inima pădurii jilave, mai jos de Polita cu Crini( 1442 m). Magic!!! De o mie de ori poti sa urci si sa cobori Ceahlăul si de fiecare dată e altul, oferindu-ți altceva… insă in octombrie, e magic!
Mai sus de Polita cu Crini, eram deja in alt anotimp: zăpadă, ceață si un miros de frig pătrunzător. Da, frigul iernii miroase. Am ajuns la Dochia pe o ceață densă. Mie nu-mi mai păsa dacă duminică dimineață avem parte de răsărit pentru ca mi-a fost de-ajuns momentul de mai jos de Polita cu Crini. E fascinant să fii în miezul lucrurilor care se transformă in felul lor unic.
Zorii duminicii ni i-am petrecut la -5o C, deasupra mării alpine. Răsărit de octombrie cu de toate de-ale iernii… Nici urmă de ceață, doar albastru senin deasupra unui munte înzăpezit si inghețat iar mai jos de 1500 m, dincolo de hotarul iernii, auriul toamnei… În octombrie, Ceahlăul (în)cântă pe două voci iar muzica lui merge exact acolo unde trebuie, fără surle și trâmbițe, iar pentru cine are ochi să-l vadă și urechi să-l asculte, transformarea lui transformă sufletul.

Am coborât pe aceeași muzică, prin Jgheabul cu Hotar, traversând anotimpurile.

























Poteci pe placul inimii!!!

Mihaela 

Niciun comentariu :