duminică, 15 ianuarie 2017

TOUR DU MONT BLANC( ZIUA 7)


Ziua 7- Sâmbătă, 30.07.2016

Champex Lac( 1498 m)- Val D’Arpette- Fenêtre D’Arpette( 2665 m)- Trient Glacier- Le Peuty( 1328 m)


A sosit ziua/ etapa la care mă gândeam în a treia seară de tur, atunci când nu mi-a fost bine și mă întrebam dacă și cum o să apuc ”să trec” prin ”Fereastra” D’Arpette.... iar dimineața asta cu vreme...perfectă... nu-mi permite nici o scuză. Mă simt bine, glezna e la locul ei și în timp ce îmi pregătesc ”bocceluța” încerc să-mi imaginez traseul amintindu-mi descrierile din ghidul lui K. Reynolds. Valea Val D’Arpette avea să-mi întreacă așteptările…



Plecăm în traseu abia pe la 09,30. La 5 minute de Campingul Les Rocailles, un indicator ne trimite sec spre vest, spre Val D’Arpette și spre Fenêtre D’Arpette, fără să ne informeze despre timpi și altitudini. Așa se prezintă majoritatea indicatoarelor și marcajelor din TMB, deja ne-am obișnuit. E nevoie de atenție pentru că traseul spre Fenêtre D’Arpette și traseul spre Col de la Forclaz( care ocolește Fenêtre D’Arpette, dar face parte tot din ruta TMB) pleacă din același punct iar marcajele sunt rare și foarte rare. Câteva minute ne batem capul să găsim intrarea în traseul spre Fereastră; până la urmă ne ajută drumul forestier care urcă spre Cabana Arpette( 1627 m).


Valea Val D’Arpette e ruptă din povești dar ceea ce ne uimește e că, dintr-odată, parcă ne-am teleportat în Retezat... Uite că și în Alpi există puțin din Retezat sau în Retezat exista puțin din Alpi. Asta mi-a domolit dorul! Valea asta merită cutreierată și în alte sezoane!


Valea Val D’Arpette

Prima parte a urcării pe versantul estic al Fenêtre D’Arpette( 2665 m), prin etajul cu vegetație alpină, seamănă foarte mult cu urcarea dinspre Cabana Gențiana spre Bordul Tomii sau dinspre Poiana Pelegii spre Bucura. Vegetația, stâncăria,  crestele din jur, izvoarele care se intersectează cu poteca ...totul ne face să ne simțim ca în Retezat.
Cu cât urcăm, vântul se întețește, norii se adună. O primă perdea de ploaie trece razant cu urechile noastre și cu zona prin care urcăm. Mă simt în formă, glezna dă semne că s-a cumințit bine de tot, am spor, ba chiar reușesc să țin ritmul cu Ovidiu I. care urcă atât de tacticos, cu foarte puține pauze, încât lasă impresia că e abia la începutul turului, că abia a venit de-acasă, cu temele făcute și cu rezervele de energie intacte; nu știu ce secrete are, dar e doar o impresie... A evoluat și el la bârnă, la un moment dat, cu sănătatea, dar dacă intri în hora TMB nu ai încotro, trebuie să-ți revii ca să duci la capăt misiunea începută.
După ce ieșim din zona cu vegetație și intrăm în zona cu stâncărie, începe distracția: echilibristică și țopăială pe stânci ca în Retezat, numai că Fenêtre D’Arpette pare că se îndepărtează. De fiecare dată când am de țopăit pe stânci, am senzația că cineva mă pune să joc șah; e nevoie să-ți gândești mișcările astfel încât să te ții și de marcaj și să nimerești în zone care să-ți asigure accesul mai departe. Norii continuă să se adune iar atmosfera nu mai e așa prietenoasă...




După zona cu stâncărie, urcușul e tot mai abrupt. A doua perdea de ploaie măruntă ne învăluie puțin câte puțin dar e bine pentru că deocamdată versantul estic ne ferește de vânt.
În schimb, în Fenêtre D’Arpette situația e cu totul alta; suntem primiți ”călduros” și ni se face botezul cu vânt nebun și tăios și cu ploaie de alt soi... Nu am timp să mă dezmeticesc, nici să-mi trag sufletul, nu am timp nici de pozăreală pentru că vremea e hotărâtă să se zburlească la noi. Zările se închid tot mai mult, plouă cu picături mari și reci, din alea care îți fac cucuie, te lovesc peste față, îți intră în ochi. Mă străduiesc să-mi păstrez echilibrul și să pozez măcar borna.


Spre vest, în stânga, imaginea ghețarului Glacier du Trient prin perdeaua de ploaie îmi dă frisoane; am sentimentul că am nimerit în alt anotimp, în alt film... Mai e un pic și pare că ploaia vrea să devină lapoviță.

Glacier du Trient

Coborârea e abruptă, cu praguri înalte iar stâncile umede ne dau emoții. Rămân printre ultimii la coborârea asta; pelerina de ploaie îmi dă bătăi de cap. Din cauza ei, nu văd pe unde calc. Undeva mai jos, Radu are aceeași problemă. Vântul ne umflă pelerinele și semănăm cu doi urși Baloo sau cu două globuri uriașe smulse de vânt din bradul de Crăciun. E de-a râsu’- plânsu’!!! V-a venit vreodata să râdeți prostește și să plângeți în situații care cer concentrare???!!! Mie, da! Nu mă pot opri nici să râd, nici să plâng pentru că trebuie să continui coborârea. Proastă alegere pelerina de ploaie! Mai mult mă încurcă decât mă ajută.. Îmi vine să-i pun gând rău dar mă abțin și las pentru acasă... Slavă Domnului că repriza de ploaie a ținut doar 20- 30 de minute... Pe partea vestica a Fenêtre D’Arpette se deschide o vale nesfârșită- Valea Trient- și mă ia cu panică pentru că nu-i văd capătul și nu se vede nici o cabană minusculă, nici o stână pe nicăieri. Sălbăticie totală! Coborâm și scăpăm de zona de stâncărie, ajungem în zona de pășune alpină dar capătul văii tot nu se vede. N-am nici cea mai vagă idee cam câte ore mai avem de depănat...iar glezna și-a amintit de mine. 



Ploaia s-a oprit. Ne oprim și noi pentru că stomacul ne cântă de foame. Găsim ruinele unui fost adăpost și dăm iama în rucsaci. Mda, unora dintre noi ni se cam termină rezervele de mâncare. `Om vedea noi pe unde campăm în seara asta; oricum slabe șanse să campăm la 05,00 p.m!!! Ghidul TMB și harta ne arată că ar trebui să ajungem în sătucul Le Peuty( 1328 m).




Iese soarele, lumina e tot mai plăcută, se încălzește dar coborârea pare nesfârșită. Clar, trebuie să trec pe pilot automat, să prind viteză fără să mă mai gândesc la săgețile din bocancul stâng și la câți kilometri mai avem de frământat. Când mă uit de unde coborâm, îmi dau seama că urcarea pe versantul vestic in Fenêtre D’Arpette e cruntă dar și frumoasă...și prind curaj :)))) Acum, depinde de fiecare cum vrea să abordeze TMB, dar să urci în Fenêtre D’Arpette dinspre vest... îți taie tot moralul și entuziasmul pentru următoarele zile de tur.






Intram in zona de pădure, ajungem la un drum forestier și undeva, mai la vale, printre copaci, vedem niște căsuțe... Iu-huuuu!!! Ne apropiem de Le Peuty și am o grămadă de idei despre cina din seara asta... Bine că am idei chiar dacă prin rucsac a început să bată vântul... Dar nu mai contează! Sunt mândră de mine că astăzi am traversat Fenêtre D’Arpette în formă bună, mă umflu în pene și de distrată ce sunt mă așez în urzici, la marginea drumului....



Chiar la lăsatul serii, la marginea satului, găsim un soi de camping, ne punem corturile apoi improvizăm meniuri la primus cu ce mai avem prin rucsac. Mâine dimineață... nous allons à la boutique!!! Bonne nuit, că vine ploaia!!! 














Niciun comentariu :